
E joi! Am vrut să aștept până luni ca să mă apuc de ceea ce scriu aici. Îmi dau seama, însă, că în călătoria către optimizarea vieții, procrastinarea nu e cel mai bun prieten. Nici faptul că sunt prin definiție omul-povestitor nu mă ajută prea mult. Multitudinea de gânduri haotice și de toate felurile nu sunt cel mai propice mediu pentru o existență organizată și disciplinată, însă eu încerc. Că sunt povestitor de meserie, ți-am zis deja. Că încerc să îmi organizez viața mai bine, ți-am spus și asta. Și mai am multe de zis, însă văd cât îmi permite faptul că sunt în mașină cu laptopul în brațe, așteptând să se trezească bebelușul, ca să nu îi stric somnul. Fac pe mine rău și mi-aș dori o cafea. Dar sunt mamă și, pentru mine, cel puțin uneori, asta înseamnă să pun nevoile puiului meu mai presus de ale mele. Cred că este nevoie de echilibru dar momentan nu-mi permit nici măcar să vorbesc despre asta, darămite să pretind că aș fi pe aproape de a-l fi dobândit. Încerc să mă organizez cât să termin ce aveam de zis în acest articol sau poveste sau ce o fi asta. Spune-i cum vrei.
E joi! Și e o zi mai lentă decât altele, lucru care mă bucură. Nu-i neapărat soare și sistemul meu nervos are impresia că e toamnă. Mă liniștește asta. Se întâmplă multe în jurul meu, iar eu încerc să fac și mai multe și presiunea pe care o pun asupra mea este imensă. Aș vrea să învăț să nu mai fac asta, dar până una alta, lasă-mă să-ți vorbesc despre cât este de greu să fii onest. Este! În contextul despre care vorbesc eu, chiar este. Eu scriu, iar scrisul te trădează mult. Scriind, pui pe masă ce ai în cap și în suflet și sunt toate, acolo, la liber, unde toată lumea le poate vedea. Dacă nu ai fi onest, nu ai fi autentic, iar lipsa de autenticitate miroase rău de tot. Nu avem nevoie de așa ceva. Social media, însă, este un mediu destul de agresiv în care ți se cere autenticitate, doar ca să fii prins după colț și judecat din umbră. Faza știi care este? Că mi-am dat seama că nu prea mă sperie fenomenul acesta și că sunt dispusă să-mi asum tot ceea ce gândesc și simt. Așa este corect. Dacă nu mi-aș asuma, aș putea prea bine să îmi păstrez părerile pentru mine. Nici asta nu-mi convine, și știi de ce? Pentru că nu trăim doar pentru noi înșine! Pentru că tot ceea ce învățăm, vine către noi pentru ca și cei din jur să vadă și să învețe. Este valabil pe toate planurile însă, în contextul maternității, este atât de mult de învățat din mers încât de cele mai multe ori, îți prinde foarte bine ca cineva să-ți dea mură în gură ceea ce ai de făcut. Și, într-adevăr, platformele de social media sunt locul unde poți găsi foarte ușor informațiile date de-a gata. Problema mea este alta: de unde ai certitudinea că ce găsești acolo este în primul rând corect din punct de vedere academic, medical dacă vrei, și, în al doilea rând, potrivit pentru tine! (Când zic pentru tine, nu mă refer doar la cele care sunteți mame sau la copii, ci și la tătici, dragii de ei, prietenele mamei sau toți cei de pe lângă). Din acest motiv, mi-am dat seama că a crea o poveste despre ceea ce am avut eu nevoie să învăț sau despre ceea ce am văzut că au nevoie oamenii din jur, nu este suficient, pentru că eu sunt doar povestitor. Eu sunt aici doar pentru a metaboliza informația și a o transforma în așa fel încât tu să înțelegi lucrurile mai ușor și să le poți implementa. Mai ales că mă aflu într-un context nou, cu o grămadă de informații noi.
Cred că e un moment bun să-ți spun despre acest nou univers. Așadar, am invitat în ceea ce am numit Momiverse neonatologul, pediatrul, ginecologul, psihologul, sexologul, designerul vestimentar, decoratorul și mulți alți oameni creativi de care depinde tot ceea ce ține de universul unei mame. De la hainele pe care le poartă o femeie înainte și după sarcină, până la ceea ce fac cei din familie în demersul creșterii copilului, Momiverse își propune să ofere răspunsuri la un click distanță, să aducă oamenii împreună și să îi încurajeze să facă schimb de informație.
Nu știu cât de explicită am fost, dar m-am străduit. Mai am multe povești să-ți zic, însă acum s-a trezit puiul meu și trebuie să mă opresc. Așa e în Momiverse! Te aștept la următoarea poveste.
Leave a comment