Momiverse

O negociere cu tine. 

Cred că aceasta e cheia înspre o stare de echilibru. O să-ți spun și de ce! Pentru că piesele din care este făcut puzzle-ul numit viață au, fiecare, nevoie de atenție, în diferite doze, iar resursele tale sunt, din păcate limitate. Ai doar douăzeci și patru de ore într-o zi, șapte zile pe săptămână. Dacă astăzi vrei să te ocupi de casă, în așa fel încât să fie impecabilă, timp de câteva ore bune nu vei avea destulă atenție de oferit copilului. Dacă te ocupi de copil, clar nu vei avea timp să citești. Dacă seara, după ce adoarme copilul, citești, nu vei putea să îi acorzi atenție partenerului tău. Dacă ziua următoare o acorzi exclusiv soțului, casa va rămâne în dezordine, așa că am ajuns înapoi în punctul zero și am închis cercul activităților care încearcă să își facă loc, una peste cealaltă iar undeva în acest tablou ești tu. TU! Cu nevoile tale și cu obiectivele tale și, ce să vezi, și cu hobby-urile tale. În încercarea de a face totul, ai putea împărți o zi, astfel: 

Te trezești la 5 dimineața, bei o cafea, faci puțin stretching, se trezește copilul, îl hrănești, te joci cu el, îl scoți la plimbare, îl aduci înapoi, se culcă. După ce s-a culcat, te apuci de băgat la spălat dar îți dai seama că ar trebui să faci și ceva de mâncare. Pui la spălat, faci de mâncare, se trezește copilul. Pui rufele în uscător, te ocupi de copil. Îl ții pe lângă tine când te ocupi de restul treburilor. Duci copilul la bunici, te duci la sport, te întorci să îl iei, îți dai seama că mai aveai ceva de făcut pe laptop. Te apuci de treabă. Te sună soțul. Te întreabă ce faci, unde ești. Lași lucrurile neterminate. Iei copilul, pleci acasă. Rufele rămăseseră în uscător. Le calci mâine. Tot mâine termini și ce aveai de lucru pe laptop. Family time de seara. Îți dai seama că între timp e iar balamuc în casă. Jucării și haine, tot felul de obiecte peste tot. Le strâng mâine. Speli copilul, stai putin cu el la drăgălit, îl culci, stai cu soțul tău. Și apoi, la un moment dat te culci. 00:00 – PRIMUL BIBERON. Dai biberonul, te întorci în pat și te gândești: mâine ar trebui să calc, să strâng lucrurile și mi-ar prinde bine să citesc ceva. Adormi. 4:00 – AL DOILEA BIBERON. Dai biberonul, te întorci în pat, nu mai poți adormi. Adrenalina vrea să te vadă făcând lucrurile pe care nu ai reușit să le faci azi. Vinovăție. Nu sunt destul de bună. Nu fac destul. Nu sunt niciodată în punctul în care să nu am nimic pe to do list și să stau cinci minute. Nu mă organizez destul de bine. 

Și începe acest cerc vicios al vinovăției și al task-urilor. Ai fi în stare să golești casa de obiecte inutile doar ca să știi că ceea ce ai de făcut se reduce. Mai puține obiecte = mai mult spațiu mental și emoțional. Cred că se pierde puțin din energia noastră în fiecare activitate, obiect și chiar persoană din viețile noastre pe care le lăsăm tot timpul în pending. Nu spun să devii minimalist în măsura în care să te trezești singur și gol pe o planetă pustie, doar ca să îți fie ușor să te organizezi. Spun, însă, că vine o vreme când trebuie să faci un decluttering fizic și mental. Să știi că la finalul zilei ai avut doar 5 taskuri și că acolo se încheie lista ta este liniștitor. Desigur, nu poți face asta tot timpul, însă dacă știi că mâine trebuie să ieși cu X, poimâine cu Y,  să mai ajungi și la o programare, să strângi și jucăriile, și hainele care oricum sunt mereu prea multe, să și gătești, să și calci… e mult. E mult pentru un creier! 

M-am tot gândit la lucrurile acestea după ce am încheiat volumul “101 eseuri care îți vor schimba modul de a gândi”, al Briannei Wiest. ÎNVAȚĂ SĂ IUBEȘTI LUCRURILE SIMPLE. Atât am în minte de atunci. Mă încarcă zilele pline de task-uri adiacente și sunt convinsă că în ochii multora e nimic. Plângi nebătută. O fi așa… dar eu duc o negociere continuă, zi de zi, cu mine, pentru a-mi da seama cum să fac totul. Pare nimic, nu? Poate că așa este. Dar dacă implici într-un studiu zece mame de copii mici, luate la întâmplare, și le întrebi cum reușesc să se organizeze, 9 tot vor fi în asentimentul meu. Nu cred că ai cum să schimbi ceea ce ai de făcut. Dar poți intra, după cum spuneam la începutul acestui articol, într-o negociere cu tine însăți, în care să așezi piesele de puzzle ale fiecărei zile într-un mod care să te ducă la finalul zilei altfel decât irascibilă și stoarsă de energie și răbdare.

Erica Komisar (psihanalist, coach în parentint şi autor) urlă continuu despre cum O mamă poate face absolut orice, însă nu totul în același timp. Mă bântuie ideea aceasta și în loc să-mi ofere liniște, mă face să mă întreb dacă nu cumva eu aș putea fi o excepție și aș putea, ca prin minune, să fac totul!

Mai am de zis și alte chestii, dar mă opresc aici. Atât timp am negociat azi pentru scris. 

Xo

A.